a

Facebook

Twitter

Linkedin

Copyright 2011 Cabinetul Avocatului Viorel Furtuna.
All Rights Reserved.

9:00 - 17:00

Program de lucru: Luni - Vineri

069888884

Contactati-ne !

Facebook

Twitter

Search
Menu
 
Furtuna.pro > ASPECTE JURIDICE  > Duşmanul sub ziduri – Indicii care vă pot da de înţeles ca sînteţi ţinta unui atac raider

Duşmanul sub ziduri – Indicii care vă pot da de înţeles ca sînteţi ţinta unui atac raider

În articolul precedent a fost dată definiţia termenului de „atac raider” şi au fost descrise cele mai răspîndite scheme folosite pentru aceste atacuri. În acest articol vom discuta despre semnele care ar trebui să vă dea de înţeles că sînteţi ţinta unui atac raider.
Aşadar, lupta pentru instituirea controlului asupra proprietăţii este comparabilă cu acţiunile militare, ceea ce înseamna că, la fel ca în orice război, înainte de ofensivă sînt derulate un şir de acţiuni premergătoare, de recunoaştere.
Aceste acțiuni sunt destul de logice, având în vedere faptul că nimeni nu va ataca o companie care nu valorează nimic, valoarea ei este mai mica decît cheltuielile ce trebuie suportate pentru acaparare, sau întreprinderea este atît de bine protejată că acapararea ei este imposibilă.
Însăşi procesul de colectare și prelucrare a informaţiilor poate dura de la cîteva săptămîni sau luni, până la cîțiva ani.
Remarcăm că raiderii sînt interesaţi de diverse informaţii cu privire la potenţiala ţintă a atacului, începînd cu valoarea veniturilor reale ale afacerii şi până la relaţiile dintre angajaţi şi acţionari, inclusiv eventualele conflicte între cele două părți.
În cele mai dese cazuri, pentru ei prezintă interes următoarele categorii de informaţii:
– Valoarea mijloacelor fixe;
– Existenţa creanţelor faţă de creditori;
– Date oficiale despre fondatori și distribuția între ei a cotelor de participare;
– Nivelul de securitate;
– Informaţii despre eventualele încălcări ale legislaţiei fiscale, comiterea unor contravenţiii sau infracţiuni economice;
– Rulajul conturilor bancare;
– Modalitățile de retragere a numerarului;
– Parteneri și contractori;
– Informații despre acționari, directori, contabili șefi;
– Existenţa serviciului juridic;
– Existenţa serviciului de securitate.

Informaţiile, menţionate mai sus, pot fi obţinute prin două tipuri de metode – legale şi ilegale.
Metodele ilegale constau într-un şir de acţiuni ce contravin legislaţiei şi au drept scop obţinera informaţiilor din cadrul întreprinderii ţintă. La aceată categorie de acţiuni putem aminti racolarea angajaţilor companiei, infiltrarea persoanelor de încredere în personalul companiei, aşa numiţii „insideri”, furtul informaţiilor – fie fizic, fie prin utilizarea mijloacelor tehnice moderne, cum ar fi interceptarea convorbirilor telefonice şi altor convorbiri – etc. La această categorie putem adăuga şi coruperea funcţionarilor de diferite nivele, care, în virtutea împuternicirilor de serviciu, deţin sau pot avea acces la informaţiile necesare raiderilor.
Nu vom examina în detalii această metodă, deoarece poate fi realizată printr-o multitudine de procedee ilegale, iar contracararea acestor acţiuni ţine, mai degrabă, de competenţa serviciului de securitate al companiei, decît de a avocaţilor acesteia.
Metodele legale, la rîndul lor, constau în acumularea informaţiilor necesare prin modalităţi fie perfect legale, fie care folosesc lacunele din legislaţia în vigoare. Printre aceste metode putem enumera: acumularea informaţiilor din mass-media, verificarea din surse deschise a litigiilor de judecată sau arbitrale – înaintate fie de companie, fie contra acesteia – interpelările acţionarilor minoritari prin care se solicită diverse informaţii, procese de judectă pe motive inventate etc.
Astfel, generalizînd, se poate spune că unele procese premergătoare atacului raider pot să decurgă neobservate de către potențiala victimă, în vreme ce altele sunt imposibil să treacă neobservate. De unde concluzia că lipsa unei reacţii adecvate la ele ar însemna doar o lipsă totală a instinctului de conservare.
Mai jos sînt aduse ca exemple un şir de situaţii care ar trebui să vă pună în gardă şi să vă determine să vă luaţi măsuri de protecție și de contracarare.
1. Compania a început să primească de la acţionarii minoritari cereri prin care aceștia solicită informaţii de care, potrivit logicii normale, nu ar avea nevoie.
Menționăm că în Codul Civil al Republicii Moldova există obligația companiilor de a pune la dispoziţia acţionarilor informaţii despre conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii, despre situaţia financiară şi altele, inclusiv actul de constituire, certificatul de înregistrare a societăţii şi a acţiunilor, regulamentele societăţii, procesele-verbale ale adunărilor generale, ale consiliului, lista membrilor consiliului, a administratorilor, contractele cu registratorul, cu auditorul, dările de seamă contabile şi fiscale, rapoartele cenzorului. Dispoziţii similare conţine şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni.

2. Pe numele companiei, conducătorilor şi acţionarilor acesteia au inceput să fie trimise prin postă scrisori recomandate, cu dovada de primire, ce conţin foi curate, felicitări, propuneri publicitare etc.
Cred, că la prima vedere pare cam straniu acest indiciu, care, totuși, ar trebui să vă atragă atenţia, chiar dacă aparent e un lucru normal ca orice companie să primească o cantitate mare de corespondenţă poştală. E însă puţin probabil ca un expeditor să trimită un plic, deloc important, sub formă de scrisoare recomandată şi să solicite confirmare de primire. Sînt sigur, că știți că procedura de confirmare a primirii corespondentei, pe care este aplicată semnătura destinatarului, se returneaza la expeditor, care astfel poate face oricînd dovada nu numai că a expediat o scrisoare, ci şi a faptului că destinatarul a primit-o.
Acest lucru îi este necesar raiderului deoarece procedura civilă, pentru unele categorii de cauze, necesită respectarea unei proceduri prealabile (extrajudiciare) de soluţionare a litigiului, ceea ce înseamnă că raiderul ce intenţionează să depună o cerere de chemare în judecată şi eventual, să ceară aplicarea sechestrului pe bunurile companiei ţintă. El va anexa la cerere confirmarea de primire a scrisorii prin care el, chipurile, a propus companiei pîrîte să soluţioneze litigiul pe cale extrajudiciară, însă fără rezultat. Astfel, luînd în considerare faptul că, potrivit procedurii civile, cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecător sau de instanţa care examinează pricina chiar în ziua depunerii ei, fără a-l înştiinţa pe pîrît şi pe ceilalţi participanţi la proces, vă puteţi trezi că asupra conturilor dvs. bancare sau asupra altor bunuri ale companiei este aplicat sechestru.
3. S-au înteţit controalele din partea diferitor organe ale statului, în special cele fără vreun temei legal sau sub diverse pretexte, evident inventate.
Un indiciu important al acestor controale este dorinta inspectorilor de a face cunoştinţă cu diverse materiale care, în primul rînd, nu ţin de competenţa lor, în al doilea rînd, nici nu fac obiectul controlului, cum ar fi distribuirea valorilor mobiliare (a acţiunilor) între acţionari, existenţa creditorilor, debitorilor etc.
4. Compania a început să primească diverse cereri de chemare în judecată, întemeiate pe motive de drept şi de fapt inventate, uneori chiar aberante. În privinţa companiei au apărut hotărîri de judecată pe marginea unor litigii despre care nu știu nici conducătorii, nici avocaţii companiei.
La prima vedere nu este clar ce urmăreşte reclamantul în aceste procese deoarece, după cum am menţionat mai sus, cererea de chemare în judecată este una evident neîntemeiată şi, respectiv, cîştigul de cauză vă este unul garantat, iar reclamantul va fi obligat să vă compenseze cheltuielile de judectă. În acest caz, ia naştere o presupunere destul de întemeiată, că el urmăreşte altceva decît pare la prima vedere sau este indicat ca cerinţă în cererea de chemare în judecată. De fapt, el urmăreşte să obţină, accentuez, pe o cale absolut legală, unele acte ale companiei, pe care nu le-a putut obţine pe alte căi. Adică, în proces reclamantul face referire la unele acte deţinute de pîrît şi cere instanţei să dispună obligarea pîrîtului de a le prezenta. Şi în acest caz, pentru raider informaţia obţinută este net mai valoroasă, decît cheltuielile de judecată pe care el, ulterior, va fi obligat să le achite pîrîtului.
5. Mass-media începe să răspîndească pe scară largă informații negative și false despre companie, management, fondatori.
Raiderii declanşează un PR negru în sursele de informare în masă, discreditînd conducătorii şi acţionarii majoritari, criticînd ineficienţa managementului, furnizează presei informaţii compropmiţătoare despre conducătorii companiei, adică un amestec de informaţii despre abuzurile comise într-adevar şi insinuări despre cumpărări de bunuri de lux sau vacanţe în destinații exotice scumpe din contul întreprinderii şi respectiv al acţionarilor. Se vehiculează intens zvonuri despre iminentul faliment al companiei. Aceste activităţi dau naştere la o mulţime de presurpuneri negative în societate, ceea ce, în primul rînd, facilitează procesul de cumpărare în masă a acţiunilor de la acţionarii minoritari şi, în al doilea rînd, poate genera un şir de conflicte între acţionari și conducători, neîncredere între cei numiţi şi alte consecinţe negative. Adică, se creează un mediu favorabil pentru mascarea în acest haos a acţiunilor raiderilor. Deoarece va fi destul de greu de deosebit un litigiu real apărut între companie şi unii dintre acţionari, de unul iniţiat de raideri cu scopul acaparării întreprinderii.

Lista indiciilor prezentate mai sus nu este una exhaustivă şi poate fi completată cu alte indicii, combinaţii sau variaţii ale celor descrise deja. Depistarea pregătirii unui atac raider este, deci, o muncă permanentă şi destul de complicată, care stă pe umerii serviciului de securitate şi a avocaţilor companiei.
În articolul următor vom discuta despre măsurile de contracarare a acţiunilor raiderilor, adică despre aşa numitele măsuri anti-raider.

Cabinetul Avocatului Viorel Furtuna
Cabinetul Avocatului Viorel Furtuna

Mun. Chisinau. str. Puskin 24. oficiu 1.